Pe 21 septembrie 1874, dupa ce au auzit strigatele minerilor „Sapte Whistlers” angajati la mineriile din Bedworth, North Warwickshire a refuzat sa coboare in carierele de carbuni. Aceste sunete de „graba, zgomot” au fost auzite in vecinatate cu o seara inainte, iar minerii, temandu-se de ele ca un semn al dezastrului iminent, au ales sa loveasca. (1) Povestea a capatat amploare, bucurandu-se in mare masura de interes regional, dar si national in presa. Rapoartele au folosit frecvent elementele supranaturale, legate de folclor, ale grevei pentru a face comentarii batjocoritoare despre credintele „superstitioase” ale mineristilor si despre presupusul caracter nefast al clasei muncitoare in general.
(2) Acest articol examineaza folclorul din jurul celor sapte fluieratori, explorand numeroasele mutatii fizice si narative ale fenomenului. In contextul evenimentelor de la Bedworth, se analizeaza modul in care Whistlers au functionat ca un instrument pentru mineri de a-si exprima ingrijorarea cu privire la natura periculoasa a muncii lor, afectand, la randul sau, modul in care au fost perceputi de cei din afara comunitatii lor.
In 1853, Leicester Chronicle a oferit urmatoarea poveste de origine dramatica pentru cei sapte fluieratori, raportand ca minerii ar refuza sa lucreze dupa ce au auzit sunetele:
„Sapte mine au fost odata in stare de ebrietate intr-o duminica, iar spre noapte si-au propus sa fluiere pentru un pariu… toti au fost dusi in nori de un vartej… la intoarcerea intunericului, ocupatia lor infricosata este sa zboare din loc in loc, unde accidentele fatale sunt iminente, pentru a avertiza, in melodii premonitorii, supravietuitorii lor, pentru a evita propriul lor destin teribil si nemuritor, ca cei sapte fluieratori.” (3)
Chronicle detaliaza o credinta contemporana a minatorilor ca strigatele celor sapte fluieratori ar anunta moartea iminenta a unui miner, descriind sunetele in termeni fantastici :
„sunete ciudate, misterioase se aud in aer noaptea, uneori ca cantecul indepartat al unui stol de pasari, iar alteori seamana cu bocetele inabusite ale copiilor care scandeaza un cantec funerar.”
Multe povesti despre identitatea si originile celor sapte fluieratori contin asociatii supranaturale si religioase. In martie 1886, Thomas Ratcliffe a scris jurnalului Notes and Queries descriind cei sapte fluieratori drept „suieraturi sau tipaituri ciudate” auzite dupa caderea noptii si chiar inainte de zori, iarna. Tipaturile ar putea explica de ce sunetele au fost adesea combinate cu legenda „Cainii lui Gabriel”. Ratcliffe remarca cum s-a spus ca strigatele:
„Duhurile mortilor au fost nemantuite, cu care ingerul Gavril vana alte spirite si mai noi si ca strigatele au fost scoase pe masura ce biciul ingerului le-a indemnat.” (4)
Intr-o scrisoare ulterioara, Ratcliffe completeaza aceasta poveste populara cu mai multe detalii infricosatoare, afirmand ca se spunea ca cainii lui Gabriel cutreiera cerul impreuna cu proprietarul lor, care a galopat „pe un cal negru pufnind prin aer chiar deasupra varfurilor copacilor”. Calaretul, calul sau si cainele mare negru care a condus aceasta haita supranaturala s-a spus ca aveau ochi care „flaceau de foc”. Conform acestei versiuni a povestii, calaretul-fantoma era in viata un scutier care calarea cu cainii sai intr-o duminica si ii conducea la usa unei biserici locale in timp ce treceau membrii congregatiei. Pentru aceasta, „a fost condamnat mai apoi sa calareasca in strainatate in nopti salbatice si furtunoase.” (5)
Ratcliffe isi aminteste cum, in copilarie, intr-un sat din Derbyshire, a observat efectul terifiant pe care astfel de sunete il aveau asupra localnicilor. El observa cum s-au speriat cand au auzit strigatele lui Whistler si nu parea sa stie care ar putea fi „cauza reala”. La auzul acestor strigate, orasenii se pare ca „se imprastiau in graba in casele lor”, iar autorul noteaza ca „unii dintre cei mai ignoranti s-au crucit, cu fetele palbe de frica”, fiind inteles local ca Whistlers au prezis „ghinion sau moarte, ” cuiva din apropiere. (6)
Oricat de dornici ar fi sa descrie elementele mai macabre si supranaturale prezentate in povestile celor sapte fluieratori, autorii contemporani au fost, de asemenea, inclinati sa publice explicatii naturale pentru fenomen. Strigatele stolurilor de pasari in trecere au fost cel mai adesea citate drept vinovate, cum ar fi buclorii, pilotii si plovieri. (7) Cu toate acestea, un autor pentru Royal Cornwall Gazette observa un contraargument formulat de o publicatie comerciala miniera. Aceasta interpretare sugereaza o corelatie naturala intre sosirea Whistlers si dezastrele miniere ulterioare, sugerand ca sunetele au fost cauzate de „scaparea gazelor inchise in strangerea brusca a presiunii atmosferice care favorizeaza exploziile mineriilor”. (8)
Credinta in Seven Whistlers nu a fost limitata la zona Warwickshire, ci a fost atribuita si altor comitate invecinate, in special Worcestershire si Leicestershire si, in general, Midlands britanici. (9) The Leed’s Times relateaza naratiuni similare cu privire la cei sapte fluieratori originari din Portugalia, ca „fiinte teribile, dar misterioase”, despre care se crede ca sunt fantomele copiilor nebotezati. (10) In timp ce povestile celor sapte fluieratori au fost adesea situate in contextul minier, aceste povesti aparent au fost impartasite intre profesii, deoarece marinarii si navigatorii feroviari s-au temut, de asemenea, de strigatele lor. (11)
In zilele premergatoare grevei minerilor din 1874, doua accidente tragice de la Bedworth Charity Colliery au fost raportate ca fiind prevestite de sunete nocturne. Miercuri, 16 septembrie, la ora 5 dimineata, cel putin trei mineri au fost ucisi si alti cativa raniti atunci cand „cuvele” cu care au coborat in minele au fost implicate intr-o „coliziune violenta”. (12) Cateva zile mai tarziu, sambata, 19 septembrie, un miner de 18 ani s-a sufocat in lucrari dupa ce a fost ingropat de o cantitate de pamant cazuta. (13)
Grevele care au urmat acestor accidente tragice de la Charity Colliery au provocat imediat o serie de rapoarte in presa locala si nationala. A doua zi dupa greva, Sheffield Daily Telegraph a declarat ca mineristii locali au lasat loc „o superstitie care a predominat de mult in clasa lor”, mentionand, de asemenea, ca accidentele recente de la mine pareau sa fi „amplificat… aceasta credinta superstitioasa” in Sapte fluieratori. (14) Belfast News-Letter a remarcat faptul ca „ciudala agitatie” aparent nu „a aparut din cauza vreunei chestiuni suparatoare de salarii sau de ore de munca”, ci a fost rezultatul minerii „superstitiosi” inspaimantati de rapoarte despre sunete de rau augur aparute inaintea accidentelor in mina. (15)
Aceste accidente anterioare sugereaza ca motivatiile „superstitioase” ale minerilor Bedworth de a lovi nu au fost doar scuze arbitrare, ci ar fi putut, in schimb, sa fi fost o modalitate de a-si exprima ingrijorarea cu privire la natura periculoasa a muncii lor. In ciuda acestui fapt, pareau sa fi primit putina simpatie. Un raport din Huddersfield Chronicle i-a pictat pe mineri intr-o lumina negativa, infatisandu-i drept barbati care „de fapt curte moartea”, in profesia lor, si descriind modul in care au fost vazuti in timpul grevei ca „au ocolit ziua pe strazi”. (16) Jurnalul Ipswich a raportat ca „mai multi dintre angajatori intentioneaza sa-i judece pe barbati pentru neglijarea muncii” si ca un numar dintre ei au fost deja concediati. (17) Belfast News-Letter a publicat totusi o incercare de a empatiza cu pozitia minerilor, care spunea: „Este firesc sa radem de superstitiile altor oameni si sa ne supunem foarte serios pe ale noastre.” (18)
Dupa cum am explorat aici, natura mutabila si cu mai multe fatete a tropului Seven Whistlers i-a permis sa serveasca o varietate de scopuri. Mai mult decat o simpla poveste distractiva la foc in secolul al XIX-lea, mitul a fost pus in mod evident si in scopuri politice si practice. Situatia gresita a explozivilor de minerit Bedworth serveste ca o reamintire a faptului ca potentialul alegoric al folclorului este adesea cel care asigura longevitatea povestilor. Astfel de mituri si legende incapsuleaza o varietate de lectii si avertismente cu puterea de a incita la rebeliune impotriva sau de a consolida normele sociale complexe si inradacinate de identitate si comportament.