Am cancer, insa nu le-am spus nimic copiilor mei!

“Buna ziua, dragele mele!

 

Nu stiu daca ma veti judeca sau nu, insa vreau sa-mi descarc sufletul. E un lucru atat de apasator, incat nu stiu cum sa procedez!

 

Numele meu este Maria si am 58 de ani, 2 copiii mari si nepotei. Da, pana aici totul pare frumos si fara probleme.

 

Insa, in urma cu 2 saptamani am aflat ca am cancer de col uterin intr-un stadiu avansat si ca nu se mai poate face nimic.

 

Da, imi pare rau pentru ca se intampla asta, pentru ca nu-mi voi mai putea vedea nepotii mari si copiii mei iubiti nu voi mai fi langa ei. Dar nu stiu ce sa fac…m-am gandit sa le spun, insa nu pot! Nu vreau sa le stric fericirea, mai ales ca si baiatul meu cel mare are probleme cu inima si nu vreau sa i se intample nimic.

 

Poate va intrebati unde e sotul meu….si eu ma intreb! A plecat intr-o zi, cand baiatul nostru cel mare avea aproximativ 2 ani, cu scopul de a se duce pana la farmacie, insa nu s-a mai intors.

 

I-am crescut singura, asa cum am putut eu , insa sunt mandra de ei, sunt copii de toata isprava.

 

Tocmai de aceea, nu vreau sa le stric si lor viata, sa aiba grija de mine acum in ultimele luni de viata, cand voi fi din ce in ce mai rau, cand ei la randul lor au copii de care sa aiba grija.

 

De aceea, nu stiu cum sa le spun fara sa pateasca cineva ceva! Nu vreau sa-i parasesc, insa ma bate si gandul ca pentru cat mi-a mai ramas de trait sa stau la sora mea si copiii si nepotiii sa creada ca sunt in vacanta.

 

Dar oare ma vor ierta vreodata ca nu le-am spus? Ajutati-ma va rog, nu stiu cum sa procedez!”