Codex Alimentarius – cea mai moderna arma de distrugere in masa?

Codex Alimentarius este o organizatie de a carei existenta foarte multi dintre politicienii romani, ai zilelor noastre, dupa felul in care abordeaza problema, par a fi aflat de putin timp, iar despre intelegerea aprofundata a ceea ce presupune acest cod nici nu se poate pune problema. De pe site-ul oficial al acestei organizatii (www.codexalimentarius.org, fostul www.codexalimentarius.net) aflam despre scopurile sale, la prima vedere, extrem de altruiste: “protejarea sanatatii consumatorilor si asigurarea unor standarde de comert corecte in privinta calitatii alimentelor”. Acest Codex este mentinut si reglementat de catre  FAO (Food and Agricultural Organisation) si de catre WHO (World Health Organisation), inca din anul 1963.

Istoria Codex Alimentarius

Istoria Codului incepe in anul 1893, cand imperiul Austro-Ungar decide importanta existentei unui set specific de reguli in ceea ce priveste manevrarea, transportul si producerea hranei. Aceste reguli, stabilite si aprobate, au fost implementate si au functionat, cu succes, pana in anul 1918, cand imperiul Austro-Ungar s-a prabusit. Natiunile Unite, in anul 1962, au decis, in unanimitate, ca acest Codex trebuie reimplementat la nivel mondial, cu scopul protejarii sanatatii populatiei, motiv pentru care doua treimi din fondurile financiare ale Codex Alimentarius provin de la FAO, in timp ce restul, de o treime, de la Organizatia Mondiala a Sanatatii. In anul 2002, FAO si WHO au inceput sa manifeste ingrijorari din ce in ce mai mari in legatura cu acest cod de standarde de buna practica, de aceea au angajat un consultant extern, cu scopul de a-i evalua performanta. Consultantul respectiv a fost de parere ca acest Codex ar trebui eliminat imediat. Acesta este momentul in care industriasii extrem de influenti ai momentului au descoperit potentialul financiar major al acestei organizatii si imensa influenta pe care o avea si, surprinzator sau nu, opinia avizata a consultantului s-a modificat peste noapte, iar, in raportul final, acesta descrie pe larg un numar de 20 de pasi ce trebuie urmati pentru a rezolva problemele organizatiei, uitand complet sugestia de eliminare a Codex Alimentarius, asa cum se stabilise  initial.

Incepand cu anul 2002, Comisia Codexului subliniaza ca si-a luat in serios, cel putin declarativ, rolul de organizatie internationala de protejare a sanatatii publice si, in mod special, a consumatorului. Dar, multe personalitati, mai ales din lumea medicala, sustin ca, aflata sub atenta monitorizare a marilor corporatii, organizatia pare ca a virat de la scopul initial. Codexul, spun ei, s-a transformat, de fapt, intr-un puternic sustinator al cresterii veniturilor marilor companii farmaceutice, al multinationalelor din industria alimentara, chimica sau din domeniul biotehnologiei, prin controlarea, apeland la mijloace subtile, a populatiei. Si cum poate fi mai usor controlata masa de oameni? Prin manevrarea sursei de hrana.

Codex Alimentarius in prezent

Cea mai importanta tara, care este activ implicata in sustinerea Codexului, este, asa cum usor se poate banui, Statele Unite ale Americii, tara al carei scop, cel putin pana in prezent, este sustinerea marilor corporatii, in detrimentul bunastarii populatiei. Motivul pentru care SUA continua sa domine, ca tara, Codexul, este din pricina falsei credinte a celorlalte tari europene implicate, ca SUA detine, in continuare, cele mai noi si mai puternice tehnologii in ceea ce priveste hrana. De aceea, de fiecare data cand SUA cere ceva, indiferent de magnitudinea propunerii, statele din Uniunea Europeana, dar si Argentina, Brazilia, Canada, Mexic, Australia, Malaezia, Indonesia, Japonia, Singapore o urmeaza indeaproape, aproape fara exceptie.

Foarte multe tari care vor sa participe la aceste reuniuni ale Codex Alimentarius, pentru a-si spune parerile, nu pot participa din cauza modului complet aleatoriu de acordare a vizelor de intrare in Statele Unite, in special daca sunt participanti din tari ale lumii a treia, ca Africa de Sud, Gana, Egipt, Camerun.

Care este pericolul real?

In timp ce atentia planetei pare a se indrepta spre teme intens intretinute de mass-media, multe dintre ele cu adevarat importante – incalzirea globala, atacurile teroriste, mai mult sau mai putin reale, criza economica si financiara etc. – scaderea resurselor de hrana, calitatea alimentelor si inmultirea bolilor provocate de alimentatie chiar sunt “atacuri” reale, poate cele mai grave cu care omenirea se confrunta in prezent. Nu peste multa vreme, fiecare aliment pe care il vom consuma va fi reglementat prin intermediul Codex Alimentarius, inclusiv apa. Pana aici, foarte multa lume nu ar considera aceste reglementari ca fiind un pericol, ci doar o maniera de a pastra niste standarde de calitate uniforme, pentru a tine sub control calitatea exporturilor de hrana. Dar, in  momentul in care aceste standarde devin un afront direct la posibilitatea unei hrane sanatoase si curate, ar trebui sa ne ingrijoram? In randurile care urmeaza vei gasi cateva dintre prevederile acestui Codex, prevederi care, odata implementate, vor deveni irevocabile:

Agricultura ecologica va fi controlata de asa maniera, incat produsele nu vor mai putea niciodata, de fapt, sa fie bio (culturi modificate genetic, pesticide, hormoni de crestere etc.). Hrana va fi iradiata, iar urmarea este ca nutrientii vor disparea in marea lor majoritate. De exemplu, iradierea cu cobalt (obligatorie) este numita, in documentele Consiliului, “ionizare”, pentru ca populatia sa nu se alarmeze si sa nu se nasca diverse suspiciuni. Nutrientii permisi vor fi limitati la o lista intocmita si aprobata de catre Codex Alimentarius. Foarte ciudat este faptul ca, printre nutrientii benefici, se numara Fluorul (3.8 mg zilnic), despre care oamenii de stiinta spun ca este foarte toxic pentru organism si ca, de exemplu, fluorizarea apei este un gest criminal din partea celor care aproba acest lucru. Toti nutrientii care nu se regasesc pe aceasta lista vor fi interzisi in tarile care au acceptat introducerea codului.

Codex-ul contine reglementari prin care se intentioneaza interzicerea suplimentelor nutritive sau limitarea lor la doze care nu ar mai insemna nimic pentru organismul uman. Vitaminele si mineralele – ca vitamina C, vitaminele A, B, D, Zinc, coenzima Q10 (puternic antioxidant) – ar trebui sa aiba indicate pe ambalaj dozele zilnice recomandate, intr-atat de reduse, ca vor deveni cantitati neglijabile, dozele mai mari necesitand reteta (si, evident, preturi exorbitante). Sustinatorii Codex-ului sustin ca e vorba doar de o recomandare si ca nicio tara nu va fi obligata sa adopte strict aceste prevederi, dar problema este ca Organizatia Mondiala a Comertului foloseste ca referinta Codex Alimentarius si ca, practic, este imposibil sa ocolesti aceste norme. In Germania, de exemplu, un flacon de zinc, care pana nu demult, se putea cumpara la aproximativ 4 euro, costa deja, astazi, 50 de euro. Explicatia este simpla: protejarea profiturilor uriase ale fabricilor de medicamente, care nu au niciun interes pentru preventia bolilor, ci isi extrag avantajele din medicamentatia bolilor cronice. Si, daca va puteti imagina asa ceva, cine va folosi suplimente naturiste, peste doza aprobata (adica aproape deloc), va face inchisoare.

Folosirea intensiva a hormonului de crestere la animalele (porci, vaci) crescute in vederea valorificarii lor pentru produsele alimentare destinate consumului populatiei. Interesant de observat este ca firma producatoare a acestui hormon de crestere este detinuta de catre unul dintre membrii organizatiei din spatele Codex Alimentarius. Codex Alimentarius accepta reintroducerea in folosinta a cel putin 7 din cele 12 cele mai toxice pesticide, interzise inca din anul 1991, in toate tarile de pe glob (aldrina – un insecticid, poluant organic persistent, foarte periculos, D.D.T.-ul – un pesticid care s-a dovedit, prin analize de laborator, ca este cancerigen, dieldrina – o varianta a D.D.T.-ului, foarte persistenta in mediul natural si care provoaca organismului uman intoxicatii  puternice, clordanul –  unul dintre cei mai puternici poluanti ai mediului, care se transmite foarte usor, in organismul uman, pe cale alimentara, fiind foarte toxic etc). Acceptarea unei doze extrem de periculoase de aflatoxina in laptele dulce de vaca, aflatoxina fiind recunoscuta ca cea de-a doua cea mai puternica substanta cancerigena cunoscuta de om pana in prezent.

Iata si cateva exemple din dozele permise de vitamine si minerale, conform Codexului:

Niacina (Vitamina B3)– limita superioara – 34 mcg zilnic (doza eficienta, zilnica, este de  2000-3000mg). Vitamina C – limita superioara intre 65 si 225 mcg zilnic (doza eficienta, zilnica este de  6000, pana la 10000). Aici trebuie facuta o precizare, pentru ca nu se stie care este valoarea efectiva de vitamina C pe care omul o ingera din alimentele care contin cantitati variabile de acid ascorbic (vitamina C). Codex Alimentarius stabileste, probabil, aceasta diminuare a valorii dozei zilnice recomandate, in acest context. Vitamina D – limita superioara 5 μg zilnic (doza zilnica recomandata este de 6000- 10000 μg).

Mass media din toata lumea, la momentul actual, reactioneaza energic, pentru a informa corect, in legatura cu riscurile pentru populatia din intreaga lume, pe care Codex Alimentarius le poate genera, sub aparenta si generoasa preocupare pentru sanatatea noastra, a tuturor.

In Romania este tacere, desi, in decembrie 2009, Guvernul a semnat pentru implementarea codului, adica a hotarat, in numele nostru, ca putem fi cobai. Se pare insa, ca inca din 2007, este testata pe romani, pentru prima data in lume, una dintre cele mai toxice substante, Initium, folosita ca fungicid, pe culturile de cartofi, rosii, castraveti, ceapa si vita de vie. Efectele ei sunt devastatoare pentru sanatate. Se estimeaza ca, in 30 de ani, doua miliarde de oameni de pe planeta vor muri din pricina substantelor toxice introduse in alimentatie. Cati dintre acestia vor fi din Romania? Traim intr-o perioada in care, pana a crede in inocenta sau in bunele intentii ale unor astfel de organisme internationale sau ale guvernelor nationale, este necesar sa ne informam, sa reactionam si, la urma urmelor, sa ne aparam dreptul la o viata sanatoasa, in acord cu ceea ce mama-natura creeaza, in fiecare zi, pentru noi.