Sa te simti rau fara sa te simti vinovat: Cauze si solutii

Ce minunat ar fi sa ne putem opri din zambet cand nu avem chef;  spune lumii ca astazi nu avem chef sa iesim si ca nu vrem companie, ca alegem sa fim singuri sau mai bine decat atat, ca preferam doar compania noastra. Mi-as dori sa fiu usor sa comunic fara sa simt acel nod in gat si acel sentiment ciudat in stomac. Pe scurt, fara sa se simta vinovat.

Cel mai bun lucru dintre toate ar fi ca ceilalti au acceptat oricand ceea ce ne doream si s-au intors cand semnul deschis era din nou pe usa. Fara probleme si fara reprosuri. Uneori, meritam sa ne ghemuim langa noi pentru a fi alaturi de noi, sa ne refacem puterile si sa iesim inviorati.

Uneori sunt necesare si zilele proaste, mai ales pentru a invata sa le pretuiesti pe cele mai bune. Magia contrastului ne poate invata multe daca ii acordam atentie. Pentru ca nu este suficient sa stii ca trandafirii au spini si ca trebuie indepartati, este necesar sa inveti si unde sunt si cum sa actionezi pentru a nu rani.

S-ar putea sa ne simtim rau, acea reticenta ne pune stapanire si ne gandim sa nu facem nimic pentru a ne ocupa timpul. Dar este important sa inveti ca dupa furtuna vine de obicei calmul. Ideea este ca acest lucru nu se intampla intotdeauna in conditiile pe care ni le-am dori.

Sa te simti vinovat ca ai experimentat disconfort

A te simti rau este mai frecvent decat ne imaginam. Nu totul in viata este perfect. Ceea ce se intampla este ca societatea nu permite sa manifeste disconfort. De fapt, a-l arata implica cumva sa te simti vinovat fata de judecatile si expresiile oamenilor din jurul nostru.

Daca esti trist sau macar daca spui, te fac sa te simti ca un ciudat. Unii te vad ca pe un invalid, altii par sa te dispretuiasca si altii le e mila de tine si alearga in ajutorul tau pentru a te incuraja sa iesi… Se pare ca a tolera disconfortul altora nu este atat de usor, nici atat de confortabil si ca trebuie sa-l acoperiti, izolati-l sau chiar ignorati.

Poate ca ceea ce se intampla este ca disconfortul celorlalti ne aminteste ca si noi il traim; iar intr-o societate care pedepseste intr-un fel exprimarea lor, nu este atat de usor sa o accepti.

Disconfortul nu trebuie ascuns sau cel putin nu ar trebui sa ne simtim vinovati daca il traim. Este legea vietii. Zilele rele exista si nu se intampla nimic daca sunt punctuale. Nu doare atat de mult pe cat par. Prezenta lui indica doar ceva de care avem nevoie, asa ca este foarte important sa-l ascultam.

A ne forta sa actionam diferit fata de ceea ce ne cere interiorul nostru, sa ne fortam imaginea exterioara si sa atragem un zambet atunci cand nu vine din interior, costa mai mult. Asa ca permiterea disconfortului nostru sa iasa si sa se exprime ne va ajuta sa-l eliberam. Daca acceptam ca acest lucru este necesar, sa te simti vinovat nu va fi atat de usor.

Cel mai bun refugiu: noi

Pentru zilele proaste, cel mai bun adapost este cel pe care ni-l putem oferi. Acel spatiu de singuratate dar in acelasi timp de insotire, in care sa ne daram fara sa ne simtim vinovati si sa dam mana. Pentru ca cumva suntem acolo pentru noi.

Un loc in care sa ne permitem sa fim mai smeriti si sa vedem ce s-a intamplat cu becurile noastre. Pentru a le repara apoi si a le face sa dea din nou lumina. O zona in care sa mergem cand atarnam semnul inchis de sarbatori, in constructie sau inchidem devreme. 

Refugiul nostru este refugiul perfect pentru a ne asculta strigatele emotiilor. Cei care sunt acolo asteapta sa ne oprim cu unicul pretext de a fi auziti. Pentru ca este inutil sa mergi cu automatul pornit, deoarece la un moment dat nivelul de alarma se va stinge si, poate, reparatiile vor fi mai dificile acolo.

Suntem refugiul nostru, sprijinul care ne ridica si imbratisarea care ne acopera. Spatiul ideal pentru a lasa disconfortul sa curga cu singura intentie de a-l simti si intelege. Pentru ca ne dedicam timp si noua insine este necesar si nu ar trebui sa ne simtim vinovati pentru asta.

Lasa lumea sa continue, ca vom invata sa ne descurcam cand vom avea destula putere sa o facem din nou, fara presiune si fara pretentii…